Cu câteva minute înainte ca muzica să înceapă, mirele s-a apropiat de mireasă și i-a spus încet:
— Nu te iubesc.
Cuvintele lui au căzut ca un pahar spart pe marmura albă a capelei. Invitații bogați, îmbrăcați în costume scumpe și rochii strălucitoare, au amuțit. Unii au dus mâna la gură, alții au privit spre tatăl miresei, așteptând un scandal.
Dar mireasa nu a plâns.
Ea l-a privit calm, apoi a zâmbit.
— Știu, a spus ea încet. Și tocmai de aceea am așteptat acest moment.
Mirele a încremenit. Nu înțelegea.
Atunci mireasa s-a întors către invitați și a ridicat ușor buchetul. Pe ecranul mare din spatele altarului a apărut o înregistrare: mirele vorbea cu tatăl lui, râzând despre căsătorie. Spunea că nu o iubește, dar că după nuntă va controla afacerea familiei ei.
În sală s-a auzit un murmur puternic. Tatăl mirelui a pălit, iar mama lui și-a plecat ochii.
Mireasa și-a scos încet voalul.
— Astăzi nu pierd un soț, a spus ea. Astăzi scap de o minciună.
Apoi s-a întors spre tatăl ei, care avea lacrimi în ochi. El a venit lângă ea și i-a sărutat fruntea.
Nunta s-a oprit, dar seara nu s-a terminat. Mireasa i-a invitat pe toți cei care o respectau cu adevărat să rămână. Muzica a început din nou, florile au rămas, mesele erau pregătite.
Doar mirele a plecat singur, în tăcere.
Iar mireasa, în rochia ei albă, a dansat prima dată nu ca soție, ci ca femeie liberă.
